Oglinzi spatiale care reflecta razele solare si aspirarea dioxidului de carbon (CO2) din atmosfera se numara printre scenariile de geoinginerie studiate in prezent de oamenii de stiinta pentru a limita incalzirea globala, a anuntat AFP.
Aceste tehnici de manipulare a climei, mult timp ignorate din cauza riscurilor pe care le implica, au inceput sa castige tot mai mult teren in dezbaterile actuale. Reducerea gazelor cu efect de sera ramane actiunea prioritara, dar intarzierile acumulate sunt atat de mari incat, dupa parerea unui numar mare de cercetatori, ea nu va fi suficienta pentru a apara planeta de o incalzire devastatoare. Solutiile de geoinginerie se impart in doua categorii: moderarea impactului avut de Soare – obiectiv in continuare foarte controversat – si captarea gazelor cu efect de sera.
Controlarea radiatiei solare
Scopul este simplu: retrimiterea unei parti din raze inapoi in spatiu, pentru a scadea caldura ce ajunge pe Terra venind de la Soare.
O metoda ar fi plasarea pe orbita a unor oglinzi uriase, capabile sa devieze o parte din radiatia solara.
O alta metoda, care se inspira din impactul avut de cenusa vulcanica asupra temperaturii mondiale: injectarea unor particule minuscule reflectorizante in atmosfera. Experimente de acest tip sunt programate in statul american Arizona incepand cu toamna anului 2018.
Alti cercetatori incearca sa modifice norii: accentuandu-le culoarea alba pentru a reflecta razele solare sau subtiind norii de tip cirrus, care absorb mai multa caldura decat cantitatea de caldura respinsa.
O problema majora a tuturor acestor tehnici: ele nu schimba cu nimic concentratiile de CO2 din atmosfera, care, nu doar ca determina o crestere a temperaturii, dar acidifica pana la niveluri periculoase oceanele si modifica regimul pluvial. Expertii avertizeaza, de asemenea, in legatura cu posibilitatea aparitiei unui „soc terminal”: o incalzire brusca, daca sistemele create nu vor mai functiona.
Fertilizarea oceanului
Plante oceanice microscopice – fitoplanctonul – capteaza CO2-ul, ducandu-l pe fundul oceanului atunci cand mor. Expansiunea lor este limitata din cauza lipsei fierului, dar anumite experimente au aratat ca introducerea unei pudre de sulfat de fier in apa marii poate sa stimuleze crearea unor colonii noi.
Insa si in acest caz cercetatorii anticipeaza efecte secundare adverse. De exemplu, o mortalitate mare a planctonului ar epuiza oxigenul, generand astfel aparitia unor zone uriase lipsite de viata.
Recurgerea la mangal
Mangalul, denumit si „carbune bio”, este produs pe baza de resturi de lemn, reziduuri forestiere si coji de nuca. Folosit pentru reabilitarea solurilor, el poate si sa stocheze CO2.
Insa nu este sigur ca aceasta tehnica poate fi aplicata pe scara larga si nici ca acest compus este suficient de stabil.
Dezvoltarea unor „BECCS”
„BECCS” (Bioenergie cu captare si stocare de carbon) reprezinta o combinatie intre un proces natural si inaltele tehnologii.
Intai se planteaza porumb, trestie de zahar si orice fel de plante reprezentand biocarburant de a doua generatie. Crescand, plantele absorb CO2. Apoi se capteaza CO2-ul atunci cand aceste plante sunt transformate in energie. Rezultatul net reprezinta un „bilant carbon negativ”, fapt denumit de oamenii de stiinta cu ajutorul sintagmei „emisii negative”.
Aproape toate modelele climatice care preconizeaza o incalzire limitata la 2°C – obiectivul fixat de comunitatea internationala – acorda un rol-cheie acestor BECCS.
Dar, potrivit unor studii, ar trebui sa se consacre 40% din terenurile arabile acestor biocarburanti.
Captarea directa a CO2-ului
Experimentele au aratat ca este posibil sa se aspire CO2-ul, pentru a-l transforma in granule sau pentru a-l stoca sub pamant.
O companie canadiana, sustinuta de Bill Gates, a lansat in 2015 o uzina pilot. Un alt proiect de acest tip urmeaza sa fie prezentat in aceasta saptamana in Islanda.
Insa pentru moment aceasta tehnologie are un cost prohibitiv.
Reimpaduriri masive
Concentratia de CO2 din atmosfera trebui neaparat sa fie redusa considerabil. Insa, in prezent, milioane de hectare de paduri tropicale continua sa dispara in fiecare an, pe masura ce din ce in ce mai multe terenuri sunt dedicate agriculturii.