Decalajul este „catastrofal” intre promisiunile nationale de limitare a emisiilor de gaze cu efect de sera si reducerile care trebuie operate pentru a mentine cresterea temperaturilor sub pragul de 2°C, a prevenit marti directorul Programului Natiunilor Unite pentru Mediu, cu sase zile inainte de debutul COP23, informeaza AFP.
„Angajamentele actuale ale statelor abia acopera o treime din reducerile de emisii necesare, provocand astfel un decalaj periculos”, ce anunta dereglari mari ale climei (valuri de canicula, inundatii, super-uragane), a subliniat Erik Solheim, directorul Programului Natiunilor Unite pentru Mediu (PNUE), un organism afiliat ONU care publica in fiecare an un raport referitor la activitatile din domeniul climei planetare. „Guvernele, sectorul privat, societatea civila trebuie sa acopere acest decalaj catastrofal”, a adaugat el.
Dupa parerea aceluiasi specialist, „la un an dupa intrarea in vigoare a Acordului pentru clima de la Paris, suntem departe de a face ceea ce trebuie facut pentru a proteja sute de milioane de persoane de o viata mizera”.
„Acordul de la Paris a impulsionat actiunea climatica, insa aceasta dinamica a ramas in mod clar fara suflu”, a declarat ministrul costarican Edgar Guttierez Espeleta, presedintele din 2017 al consiliului de administratie al acestei organizatii (UN Environment Assembly).
Potrivit raportului PNUE, ce reprezinta o sinteza a celor mai recente studii stiintifice, trebuie in acelasi timp „sa fie accelerate actiunile pe termen scurt si sa fie intarita ambitia pe termen lung”. „Toate tarile sunt vizate”, in special tarile din G20, care genereaza impreuna trei sferturi din totalul emisiilor mondiale de gaze cu efect de sera.
Revizuirea angajamentelor nationale, prevazuta pentru anul 2020 in virtutea Acordului de la Paris, va fi „ultima ocazie” pentru a gasi traiectoria corecta pentru 2030: Altfel, „este extrem de improbabil” ca ritmul de crestere a temperaturii de pe Terra sa ramana sub pragul de 2°C si, a fortiori, sub 1,5°C in raport cu perioada Revolutiei Industriale, precizeaza acelasi bilant, publicat cu cateva zile inainte de startul celei de-a 23-a editii a Conferintei ONU pentru modificari climatice (COP23), ce va debuta pe 6 noiembrie in orasul german Bonn.
Angajamentele de reducere a emisiilor la orizontul anilor 2025 sau 2030 prezentate voluntar de catre statele participante la COP21, ce a avut loc la sfarsitul anului 2015, vor face temperatura globala sa creasca cu mai mult de 3°C pana in anul 2100.
Perspective „sumbre”
Pentru a ramane sub pragul de 2°C, omenirea ar trebui sa emita cel mult 41,8 gigatone de CO2 in 2030. In 2016, aceasta cantitate a fost de 51,9 gigatone. Or, daca tarile ar respecta angajamentele prezentate, fara sa le revizuiasca si sa le faca inca si mai drastice, atunci emisiile globale de CO2 vor fi de 52,8 gigatone in 2030.
Din 2014, emisiile de CO2 provenind din carburanti fosili s-au stabilizat, in special gratie Chinei care a decis sa utilizeze mai putin arderile de carbune. Insa ele ar trebui reduse considerabil, in contextul in care concentratia din atmosfera a acestui gaz persistent nu a fost niciodata atat de mare. In schimb, emisiile de metan, un gaz cu un efect si mai puternic de incalzire, nu inceteaza sa creasca.
Renovarea cladirilor, reimpaduririle, energiile regenerabile, transporturile economice fac parte din lista de actiuni posibile si necesare, intocmita de PNUE, care ar putea, potrivit acestor experti, sa determine o scadere cu 30 de gigatone a emisiilor de CO2 pana in 2030. Acelasi raport a enumerat insa si o serie de incertitudini in aceasta privinta: tehnologice si legate de capacitatea si vointa statelor de a adopta astfel de masuri.
Inchiderea progresiva a termocentralelor se impune, noteaza raportul PNUE, care afirma ca pe plan mondial exista inca in stare de functionare 6.683 de astfel de centrale (si multe altele in stadiul de proiect).
Trebuie sa se actioneze si in cadrul mediului de afaceri: cele mai poluante 100 de companii din lume genereaza impreuna un sfert din totalul emisiilor, a reamintit acelasi raport. Insa nimic nu dovedeste deocamdata ca dinamica actorilor non-statali (companii, colectivitati) ar putea compensa intarzierile acumulate in aceasta privinta.
Un element care evidentiaza urgenta unor astfel de masuri este urmatorul: prezenta pentru prima data in raport a unui capitol — mult timp tabu — despre tehnicile care permit aspirarea CO2-ului din atmosfera (prin intermediul padurilor si solurilor, dar si prin procedee industriale deocamdata incerte).
Schimbarile climatice