Cele 28 de tari din UE s-au pus de acord in privinta unui text ce va sta la baza negocierii unei noi reglementari in privinta eforturilor depuse de fiecare stat european pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera, careia i-au fost adaugate mai multe mecanisme de flexibilitate, informeaza AFP.
Reuniti la Luxemburg, cei 28 de ministri ai Mediului din UE au realizat un dificil exercitiu de „echilibristica”, fiind constienti de importanta pe care o are finalizarea rapida a acestui proiect legislativ, considerat esential pentru aplicarea reducerilor promise de UE in cadrul Acordului pentru clima de la Paris din 2015.
„A fost o foaie de parcurs. Acum intram in partea dificila, in implementarea sa (…) Si, evident, asta implica eforturi considerabile”, a declarat Nicolas Hulot, ministrul francez pentru tranzitie ecologica, la sosirea la aceasta reuniune.
Obiectivul global al UE este reducerea la orizontul anilor 2030 cu 30% in raport cu 2005 a emisiilor de gaze cu efect de sera in sectoarele care nu sunt administrate de industria carbunelui, adica in transporturi, agricultura, constructii si gestionarea deseurilor — reprezentand aproape doua treimi din emisiile totale din UE.
Cele 28 de tari au respectat astfel o propunere a Comisiei Europene ce vizeaza repartizarea eforturilor ecologice pe tari — intre 0% si 40% in functie de PIB-ul fiecarui stat.
Obiectivul nu a fost atins insa fara anumite nemultumiri exprimate in special de tarile mai putin bogate, dintre care unele au dreptul sa emita mai mult CO2 pana in 2020.
„Tarile cu PIB-uri mici pot sa isi creasca emisiile pana in 2020, deci acum li se cere un efort mai mare pentru 2030”, a declarat, cu regret, ministrul leton Kaspars Gerhards, in timpul unei dezbateri publice.
La randul ei, Malta a afirmat ca a semnat textul „fara tragere de inima”.
Aceste doua tari au beneficiat de o ajustare suplimentara pentru a le ajuta sa isi atinga obiectivele.
Cele 28 de state din UE au adaugat, totusi, mecanisme de flexibilitate in propunerea pe care Comisia Europeana a facut-o in iulie 2016.
Astfel, se doreste in special infiintarea unei „rezerve de securitate”, care sa permita statelor ce nu reusesc sa isi atinga obiectivele de reducere a emisiilor sa o acceseze, ca o ultima solutie, incepand din 2032.
Negocierile pentru stabilirea marimii acestei rezerve, ce a fost in cele din urma fixata la 115 milioane de tone, au fost comparate cu o „tocmeala” de catre ministrul olandez Sharon Dijksma.
ONG-ul Climate Action Network a declarat ca discutiile pe baza acestui text reprezinta „proba adevarului” pentru concretizarea Acordului de la Paris. Dupa parerea reprezentantilor acestui ONG, textul final a fost „diluat pana a devenit insignifiant”.
Dupa acest acord semnat de cele 28 state din UE, o negociere va fi demarata, de asemenea, cu Parlamentul European.