Panda rosu (Ailurus fulgens), un mamifer erbivor putin mai mare decat o pisica, inrudit cu ratonul si dihorul, este in prezent o specie clasificata ca amenintata cu disparitia de catre Uniunea Internationala pentru Conservarea Naturii (IUCN), cu o populatie numarand mai putin de 10.000 de exemplare.
Potrivit Worldwildlife.org, aceste animale, cu o infatisare asemanatoare unui urs, de pana la 66 de centimetri lungime, au o blana pufoasa, de culoare roscata, cu pete albe pe marginile fetei si deasupra ochilor. Sunt animale extrem de acrobatice, care petrec majoritatea timpului in copaci.
Ei isi folosesc cozile lungi, de pana la 50 de centimetri, pentru a se acoperi in timpul iernii, in scopul a-si asigura caldura. Panda rosu consuma in principal bambus, insa dieta sa include si fructe, radacini, ierburi si uneori peste, oua, rozatoare mici si insecte. De altfel se spune ca termenul de panda provine din cuvantul nepalez „ponya”, care inseamna bambus sau animal ierbivor.
Aproape 50% din habitatul acestor animale se afla in Himalaya de Est, insa taierea copacilor si a bambusului a dus la scaderea populatiei de panda rosu intr-o mare parte a arealului in care acesta poate fi intalnit.
Ele sunt adesea ucise atunci cand sunt prinse in capcanele destinate altor animale, cum ar fi porcii salbatici si caprioarele, si sunt sacrificate pentru blana in China si Myanmar. De asemenea, palarii si caciuli din blana de panda rosu au fost gasite spre vanzare in Bhutan.
Aproximativ 38% din habitatul potential al acestor animale se afla in Nepal. Orice persoana gasita vinovata de uciderea, cumpararea sau vanzarea unui exemplar de panda rosu se confrunta cu o amenda de pana la 1.000 de dolari si /sau pana la zece ani de inchisoare.